home | despre | poze | poezii | poezii 2

Bine ati venit   MiHaElA^20 Definitia iubirii Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri Cu incrustatii pure si unduiri usoare Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri Si gurile pagane si cele-ncepatoare. Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol Extazul si durerea - impreunare grava, Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol: Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!

Dragoste,Dragoste si iar dragoste

In noaptea trista care ne desparte
             Tu poate simti in jurul tau suspine
      Si falfairi de aripi si de soapte 

  E dorul meu ce vine de departe
     Si ostenit adoarme langa tine
Cuminte ca un fluture de noapte
   Ce s-a lasat la capul tau pe-o carte
Inchisa de la sine
 Cand ai simtit ca somnul ne desparte 

Iubito simt in urma mea cum zarile se muta
 Cum se destrama-n aer chemarea mea pierduta                          
Si lacrimile tale pe suflet mi s-abat  
                Ca stropii mari de ploaie pe-un lan de grau uscat             

                                                                                                 

                                                                                 

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista...

Lumanari parfumate, cantece de dragoste , o cina romantica in doi. E atmosfera perfecta pentru preludiul unei partide de amor. Nu-i asa ca prezenta celei de-a treia persoane intr-un asemenea cadru romantic nu e binevenita?

mihaela_talpalan@yahoo.com

"Dragostea cel mai minunat sentiment" Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi singura stea singura planeta, singurul soare care conteaza ,Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit.